Dicţionarul limbii române în format electronic: Gripat Completa Branșat Subminant Leșioasă Sfinţire Bursiculă Recensământ Branșare încercare Lung Bazilar Snovelnic Iuhă Vrednic Filosofia Transbord Neîmpiedicat Dubiu Răcrut Regionaliza Recurs Curtenitor Teutonică Relaţie Branșaj Maşinal Reflecțiune Maturitate Grad Restructurare Lungit Imparţialitate COMPLÉT2, -Ă ( 1) compleți, -te, adj., ( 2, 3) completuri, s. n., ( 4) adv. 1. Adj. Care conține toate elementele necesare; căruia nu-i lipsește niciuna dintre părțile constitutive; întreg, desăvârșit, deplin, împlinit. Opere complete = ediție cuprinzând toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport în comun SAU complectare share favorite Care este forma corectă? Forma corectă: completare Corectează Acțiunea de a completa; întregire, împlinire. Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, menit să completeze programul. Forma greșită: complectare Corectează completare VS comple c tare Exemple de propoziții: Contribuie DEX: completare Folosirea verbului "a complecta" este o greșeală de limbă întâlnită mai puțin în rândul generațiilor tinere. Aceasta forma apare mai degrabă în limbajul persoanelor ajunse la senectute, ele utilizând, de asemenea, și varianta "complect", în locul corectului "complet". COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [ Var.: complectáre s. f.] - V. completa. substantiv feminincompletare COMPLECTÁRE s.f. v. completare . substantiv feminincomplectare Vay Tiền Trả Góp Theo Tháng Chỉ Cần Cmnd.

a completa sau a complecta